Administrarea de aerosoli cu adrenalina la copii: DA sau NU?
Principala indicatie pentru aerosolii cu adrenalina este astmul bronsic, si anume criza de astm, care se manifesta prin wheezing (respiratie suieratoare), dificultati la respiratie, senzatia de sufocare si de constrictie in piept. Acest tratament va avea ca efect bronhodilatatie prin relaxarea muschilor din caile respiratorii si deschiderea cailor respiratorii, permitand astfel patrunderea aerului in plamani.
Terapia cu aerosoli – ce este si care sunt beneficiile?
Tratamentul cu aerosoli se face prin intermediul unui aparat numit nebulizator, care transforma un medicament din stare lichida in stare gazoasa, astfel fiind mai usoara administrarea acestuia. Nebulizatoarele sunt utilizate in mod frecvent la copii mici si sugari, nefiind necesar ca acestia sa isi tina respiratia sau sa inspire adanc, cum este in cazul inhalatoarelor. Terapia cu aerosoli, printre care si adrenalina, reprezinta tratamentul de electie atunci cand un copil are nevoie de o doza mare de medicamente inhalabile, si anume in criza de astm.
Terapia cu aerosoli are cateva avantaje in comparatie cu inhalatoarele: amelioreaza simptomele mai rapid si mai complet, intrucat copilul inhaleaza medicamentul in decurs de aproximativ 20 de minute, si efectul dureaza mai mult. In plus, relaxarea muschilor respiratori si scaderea cantitatii de mucus ajuta la prevenirea wheezing-ului, tusei si problemelor de respiratie. Alt avantaj al terapiei cu aerosoli este urmatorul: efectele secundare sunt mai putin frecvente, iar doza de medicament (fie adrenalina, fie alte bronhodilatatoare) necesara pentru a ameliora simptomele este mai mica.
Aerosoli cu adrenalina la copii – cand si in ce conditii?
Dupa cum am mentionat mai sus, indicatia principala pentru aerosolii cu adrenalina este astmul bronsic (impreuna cu alte bronhodilatatoare precum albuterolul sau salbutamolul), dar aerosolii sunt folositi si in cazul altor situatii care impiedica copilul sa respire (de exemplu infectii de tract respirator, forme severe de traheite sau laringite), dar numai la indicatia unui medic.
Terapia cu aerosoli cu adrenalina este indicata in urma unui consult la medicul pediatru, iar utilizarea acesteia „dupa ureche” poate sa faca mai mult rau decat bine. Cele mai frecvente efecte secundare ale acestui tratament sunt tahicardia, cefaleea si nervozitatea, dar in cazuri grave aerosolii cu adrenalina pot sa cauzeze chiar insuficienta respiratorie acuta si aritmii.
Laringita acuta este cauzata de o infectie virala care afecteaza mai ales copiii cu varsta cuprinsa intre 6 luni si 3 ani. Virusul patrunde in caile respiratorii prin nas si gura, iar apoi prin tractul respirator pana la laringe si trahee. Pe masura ce boala progreseaza, laringele si traheea devin inflamate, ingustand fluxul de aer catre plamani. Majoritatea copiilor dezvolta o forma usoara a bolii, care se rezolva spontan, insa in unele cazuri poate aparea crupul laringian, caracterizat prin tuse latratoare, voce ragusita si respiratie suieratoare. Terapia cu aerosoli cu adrenalina are indicatie in aceste cazuri, in combinatie cu glucocorticoizi administrati pe cale orala sau parenterala.
Bronsiolita este o inflamatie acuta virala a bronsiolelor pentru care terapia cu aerosoli cu adrenalina este din ce in ce mai folosita de catre parinti. Bronsiolita poate sa duca la edem al cailor respiratorii si la productia crescuta de mucus, iar simptomele cuprind tuse, rinoree, si, in unele cazuri, incarcare pulmonara si wheezing.
Adrenalina are, printre altele, si efect de vasoconstrictie si de scadere a edemului cailor respiratorii, motiv pentru care a fost luata in considerare ca optiune de tratament in tratamentul bronsiolitei acute. Insa mai multe studii au aratat ca aerosolii cu adrenalina nu au demonstrat vreun beneficiu in cazul acestei boli, iar protocolul de tratament mentioneaza ca aceasta nu este indicata pentru bronsiolita (si in niciun caz acasa, fara supraveghere medicala).
Diagnosticul de bronsiolita este pus de catre medicul pediatru pe baza examenului fizic, iar analizele de sange si radiografia nu sunt de obicei necesare. Ca si terapia cu aerosoli cu adrenalina, antibioticele nu sunt indicate in bronsiolita, cu exceptia cazului in care exista suspiciunea de pneumonie bacteriana secundara.
Au fost efectuate mai multe studii la copiii cu bronsiolita. O parte dintre ei au primit tratament cu solutie salina hipertona in combinatie cu aerosoli cu adrenalina, iar altii solutie salina hipertona in combinatie cu albuterol (un bronhodilatator utilizat de obicei in tratamentul astmului bronsic), si, din nou, rezultatele nu au aratat vreun beneficiu clar al terapiei cu aerosoli cu adrenalina.
La copiii cu bronsiolita, aerosolii cu adrenalina nu si-au dovedit eficacitatea, iar in cazul copiilor cu boli respiratorii severe, medicul poate lua in considerare administrarea unei doze de adrenalina si, daca nu apar semne de imbunatatire, alte doze nu trebuie administrate. In ceea ce priveste combinatia de aerosoli cu adrenalina si ser fiziologic hiperton sau dexametazona orala, nu exista un consens momentan.
In concluzie, aerosolii cu adrenalina nu trebuie utilizati la copii decat in cazuri serioase, si numai la indicatia medicului. Cazurile usoare de infectii respiratorii (manifestare prin congestie nazala, rinoree, durere la inghitire si febra usoara) nu au indicatie de aerosoli cu adrenalina.