Artrita virala

Postat in: Sfatul Medicului

de Dr. Alin POPESCU , Medic primar – Medicina Sportiva

Data publicării: 27 ianuarie 2025 Ultima actualizare: 29 ianuarie 2025

Cand simtim dureri la nivelul articulatiilor ne putem gandi la o forma de artrita. Artrita este o boala inflamatorie cronica sau acuta cu afectare articulara ce poate avea multiple cauze declansatorii, factorul declansator fiind cel care determina forma si evolutia. In continuare vom detalia cele mai importante aspecte ale artritei virale.

Ce este artrita virala

Artrita virala este caracterizata de inflamarea articulatiilor ca urmare a unei infectii virale. Artrita virala are o evolutie rapida, afecteaza articulatiile mici, simetric si este subdiagnosticata, pacientii amanand momentul pezenarii la medic.

Diferenta dintre artrita virala si alte tipuri de artrita

Artrita virala se diferentiaza de celelalte forme de artrita in primul rand prin prezenta factori virali ce presupun localizarea virusului la nivel de tesut si prin debutul brusc. Artrita virala poate fi diferentiata de artrita reumatoida prin prezenta iritatiilor cutanate si a istoricului de expunere la diferite virusuri. Pentru diagnostic diferential se fac analize de sange in vederea eliminarii posibilitatii prezentei unei infectii virale.

Managementul durerii este principalul obiectiv in tratarea artritei virale, iar simptomele pot disparea de la sine in decurs de cateva saptamani.

Artrita virala se manifesta preponderent la nivelul articulatiilor mici, spre deosebire de alte forme de artrita.

Cauze artrita virala

Artrita virala apare ca urmare a unei infectii virale ce poate fi data de numeroase virusuri: parvovirus B19, virusul hepatitei A, virusul hepatitei B si C, virusul rubeolei.

Virusuri care pot provoca artrita

Parvovirus B19 - este responsabil pentru aproximativ 10% din cazurile de artrita acuta la nivelul mai multor articulatii. Persoanele cele mai afectate sunt adultii ce isi desfasoara activitatea preponderent cu copii: profesori, educatori, asistenti medicali de pediatrie- acestia prezinta un risc de 50% de a se infecta cu parvovirus B19. In majoritatea cazurilor infectia cu parvovirus B19 poate trece neobservata, dar cand sunt prezente manifestari ale infectiei pacientii se simt ca in cazul gripei, dar prezinta in plus eritem la nivelul fetei si articulatii umflate.

Manifestarile de la nivel articular sunt similare cu cele din poliartrita reumatoida, de aceea trebuie facut diagnostic diferential: in cazul artritei virale sunt prezenti anticorpi de tip IgM, semn de infectie virala.

Virusul hepatitic A - transmiterea virusul se face pe cale fecal-orala si este factor de risc pentru 10% din cazurile de artrita virala.

Virusul hepatitic B - transmiterea virusului se face prin sange infectat sau pe cale sexuala. 20-25% din cazurile de artrita virala sunt date de acest virus si printre manifestarile clinice caracteristice se numara: durere sau tumefactie articulara (la articulatiile mari: genunchi, glezna, cot), urticarie, icter.

Virusul hepatitic C - transmiterea se poate face prin transfuzii de sange, instrumentar medical, ace sau contact sexual neprotejat. Pacientii prezinta tumefactii articulare si eruptie cutanata de tip purpura palpabila. La nivel serologic au factor reumatoid pozitiv si crioglobuline pozitive.

Virusul rubeolei - aproximativ 20% din infectii pot provoca artrita virala. Acest virus se tranmite prin secretii respiratorii.

Sars-CoV-2 - aproximativ 14% din pacientii diagnosticati cu Covid19 pot dezvoltat si artrita virala.

Factori de risc asociati cu artrita virala

Artrita virala este cauzata de infectia cu anumite virusuri, astfel ca factorii de risc variaza. In cazul parvovirus B19 lucratul cu copiii este principalul factor de risc, iar in cazul virusurilor cu transmitere pe cale sexuala sau prin sange factorii de risc sunt: practicarea sexului neprotejat sau utilizarea instrumentelor medicale/ acelor nesterilizate.

Simptome artrita virala

Simptomele variaza in functie de infectia ce sta la baza declansarii artritei virale:

Conjunctivita;
Febra;
Rigiditate articulara;
Dureri articulare, acute sau arzatoare;
Ganglioni limfatici umflati;
Eruptii cutanate.

In majoritatea cazurile simptomele apar brusc si se manifesta pe o durata scurta de timp.

Diagnosticul de artrita virala

Diagnosticarea artritei virale se face prin diferite teste clinice. Simptomele pot fi asociate cu ale altor afectiuni astfel incat nu sunt decisive in punerea diagnosticului. Diagnosticul diferential se face cu reumatism acut, spondilita anchilozanta, anemie aplastaca, artrita psoriazica, etc.

Se vor efectua teste de sange cat mai curand posibil pentru a identifica prezenta anticorpilor specifici virusului suspectat si pentru a exclude alte cauze ale simptomelor, cum ar fi artrita reumatoida sau lupusul. Testele imagistice de tip RMN pot ajuta la evaluarea gradului de afectare articulara.

Tratament artrita virala

Tratament simptomatic

Gestionarea simptomelor este principalul obiectiv in tratamentul artritei virale astfel incat se recomanda:

Repaus pentru reducerea inflamatiei si durerii;
Administrarea de medicamente antiinflamatoare nesteroidiene;
Efectuarea unor exercitii usoare de intindere pentru a mentine articulatiile mobile;
Hidratare adecvata;
Aplicare de comprese calzi/ reci pe articulatii;
In cazurile grave se recomanda aspiratia de fluid din articulatia afectata.

Tratament antiviral specific

Tratamentul antiviral specific are rolul de a reducerea simptomele artritice prin controlul infectiei.

In cazul pacientilor infectati cu parvovirus B19 tratamentul este simptomatic.

Pacientilor cu virus hepatitic A si cu virusul rubeolei li se recomanda tratament simptomatic cu analgezice si antiinflamatoare nesteroidiene.

Pacientii infectati cu virus hepatitc C au nevoie de tratament cu interferon alfa-2b.

Complicatiile artritei virale

Majoritatea pacientilor cu artrita virala se simt mai bine in decurs de cateva saptamani. Odata cu tratarea infectiei pacientii nu mai prezinta dureri la nivel articular sau alte simptome asociate.