Boala Dupuytren

Ce este boala Dupuytren?
Boala Dupuytren, cunoscuta si sub denumirile de contractura Dupuytren, Morbus Dupuytren, boala Vikingului sau mana celtica, este o afectiune ce are o dezvoltare lenta si afecteaza tesutul de sub pielea palmei. Boala Dupuytren este o ingrosare anormala a tesutului fibros al fasciei palmare: treptat se ingroasa ceea ce favorizeaza aparitia nodulilor si contractura degetelor de la maini. Zona ingrosata are aspectul unei umflaturi tari, iar in timp determina tragerea in lateral sau spre interiorul palmei a unui deget sau a mai multor degete. Boala Dupuytren poate afecta oricare dintre degete, dar in majoritatea cazurilor sunt afectate degetul inelar si degetul mic. Aceasta afectiune se poate manifesta unilateral sau bilateral.
Cat de frecventa este boala Dupuytren?
Incidenta bolii Dupuytren este mare in nordul europei, ajungand sa afecteze 46% din populatie in Norvegia, factor ce a dus la denumirea de boala vikingilor. Persoanele de sex masculin sunt mai predispuse spre a dezvolta aceasta afectiune, iar varsta acestora este de intre 40 si 60 de ani.
Boala Dupuytren – cauze
Pana la acest moment, s-a gasit o relatie de cauzalitate intre factorii ereditari si declansarea bolii Dupuytren. S-a demonstrat ca majoritatea cazurilor au fost transmise pe cale ereditara, dar pot exista persoane cu risc genetic asimptomatice. 50% dintre persoanele afectate nu cunosc niciun membru al familiei care sa aiba boala Dupuytren. Ocupatiile care implica utilizarea crescuta a uneltelor ce functioneaza pe baza de vibratii, de tip bormasina sau picamar, nu par a fi un factor declansator al acestei afectiuni, asa cum s-a speculat in trecut.
Boala Dupuytren - factori de risc asociati
Boala Dupuytren se poate dezvolta ca urmare a mai multor factori de risc:
Varsta si sexul- este o afectiune ce apare frecvent la persoanele de sex masculin cu varsta intre 40 si 60 de ani;
Persoanele care au diabet zaharat si epilespsie au un risc crescut de a dezvolta aceasta boala:
- Diabetul zaharat - poate cauza modificari in sistemul musculo-scheletal al pacientului: la nivelul muschilor, oaselor, articulatiilor, ligamentelor si tendoanelor;
- Epilepsia - prin prisma medicatiei administrate;
- Consumul de alcool si fumatul sunt asociate cu un risc crescut din cauza modificarilor ce au loc la nivelul vaselor de sange;
- Anumite medicamente - medicamentele pentru convulsii, administrate pentru tratarea crizelor epileptice, pot creşte riscul apariţiei bolii Dupuytren;
- Originea - persoanele din nordul Europei sau cu origini scandinave sau nord-europene au un risc crescut de a suferi de boala Dupuytren.
Boala Dupuytren - simptome
Simptome specifice
Aproximativ 25% dintre pacientii cu boala Dupuytren prezinta oinflamatie inconfortabila, senzatii de sensibilitate, arsura sau mancarime la nivelul mainii afectate. Cand incearca sa indrepte articulatiile afectate pot simti presiune sau tensiune.
In cazurile in care boala Dupuytren se manifesta unilateral, este mai posibil ca mana dreapta sa fie afectata.
Simptome stadiul 0 - umflatura sensibila in palma, pacientul poate resimti o oarecare durere care se estompeaza si dispare.
Simptome stadiul 1 - pacientul cu boala Dupuytren poate avea unul sau mai mulţi noduli mici si sensibili in palma. In timp, sensibilitatea dispare.
Simptome stadiul 2 - nodulii se ingroasa si se pot contracta sau strange; acest lucru duce la formarea de benzi groase de tesut sub pielea palmei.
Simptome stadiul 3 - neregularitati in piele si zone foarte inflamate care duc la descuamarea pielii.
Simptome stadiul 4 - degetele sunt trase inspre podul palmei si mana afectata nu este functionala in parametri normali.
Diagnosticul bolii Dupuytren
Diagnosticarea bolii Dupuytren se face incepand cu analiza mainilor de catre medicul specialist: acesta va examina degetele si palmele pentru identificarea nodulilor si cordoanelor formate si va evalua capacitatea de miscare a degetelor. Pe parcursul examinarii va testa si sensibilitatea degetelor si palmelor.
Daca pacientul are boala Dupuytren medicul in timpul examinarii va observa gropite la nivelul tesutului. Medicul va efectua si testul mesei: va solicita pacientului sa puna palma cu degetele intinse pe o masa; cand degetele nu pot fi tinute in totalitate drepte, pacientul prezinta un semn specific bolii Dupuytren.
Boala Dupuytren – tratament
Tratamentul bolii Dupuytren depinde de stadiul bolii si de fiecare pacient in parte: astfel incat sunt pacienti ce pot fi tratati chirurgical si pacienti pentru care se poate opta pentru tratamentul nechirurgical.
Stabilirea tratamentului se va face avand in vedere urmatorii factori:
- Varsta pacientului;
- Starea generala de sanatate si prezenta altor boli cronice;
- Severitatea bolii;
- Capacitatea pacientului de a se adapta la diferite tratamente si terapii.
Tratament nechirurgical
Poate consta in injectarea de corticosteroizi cu scopul incetinirii evolutiei contracturii, purtarea unor orteze sau fasciotomie percutanata cu acul- procedura ce presupune utilizarea unui ac cu ajutorul caruia medicul intinde cordoanele de tesut. In unele cazuri cordoanele se pot forma din nou, iar pacientul necesita va trebui sa repete procedura. De asemenea se pot recomanda fizioterapie, exercitii de stretching ale degetelor sau injectii cu colagenaza (enzima cu efect in topirea tesutului fibrotic, bogat in fibre de colagen, de la nivelul nodulilor si cordoanelor fasciale).
Tratamentul chirurgical
Este recomandat pacientilor cu stadii avansate ale afectiunii, respectiv in cazurile in care este limitata desfasurarea activitatilor zilnice. In cadrul interventiei chirurgicale se va indeparta tesutul afectat. Rezultatele tratamentului chirurgical sunt de durata.
Recuperarea dupa tratamentul chirurgical este recomandata si consta in efectuarea mai multor sedinte de kinetoterapie in vederea recuperarii complete a functiilor mainii. Sedintele de kinetoterapie se vor efectua pe parcursul mai multor luni, postoperator.
Boala Dupuytren - evolutie si prognostic
Boala Dupuytren evolueaza lent, pe parcursul mai multor ani.
Interventia precoce este importanta pentru gestionarea adecvata a simptomelor si pentru incetinirea evolutiei bolii.
Boala poate evolua de la prezenta unui nodul la contractarea mainii si incapacitatea persoanei afectate de a o folosi in activitatea zilnica. In cazurile severe pacientii pot pierde si o parte din pielea de la nivelul mainii afectate, iar in cadrul interventiei chirurgicale cu rol in tratarea afectiunii se va efectua si o grefa de piele.
Tratamentul chirurgical are rezultate de durata, iar tratamentele nechirurgicale au rolul de a incetini evolutia bolii si de a ameliora simptomele.
Concluzii
In cazul:
- aparitiei in palma a unui nodul sau a mai multor noduli, asociati cu durere sau nu;
- intinderii dificile a degetelor sau dificultate la apucarea obiectelor;
- aparitiei impotentei functionale a mainii;
este recomandat sa apelati la medic in vederea diagnosticarii si tratarii afectiunii.
Lasata netratata, boala Dupuytren evolueaza pana la impotenta functionala a mainii sau a mainilor in cazul afectarii bilaterale.