Osteomielita: ghid complet despre cauze, simptome si tratament

Ce este osteomielita?

Inflamatia si distrugerea matricei osoase declansate ca urmare a unei infectii cu microorganisme de natura fungica sau bacteriana se numeste osteomielita. Raspandirea bacteriilor sau fungilor se face prin fluxul sangvin, fracturi sau interventii chirurgicale.

Osteomielita poate afecta orice os, dar in cazul copiilor oasele lungi de la nivelul membrelor sunt cel mai des afectate, iar in cazul adultilor este afectata frecvent coloana si oasele de la nivelul soldurilor.

Tipuri de osteomielita

Osteomielita acuta - debuteaza brusc si prezinta simptome severe: durere intensa, febra, inflamatie la nivelul osului afectat si stare generala alterata. Este declansata de o infectie bacteriana transmisa la os prin sange, dar poate fi si rezultatul unei rani deschise sau a unei interventii chirurgicale.

Osteomielita cronica - este o forma de osteomielita care persista pentru o perioada lunga de timp (peste trei luni), ca urmare a unei infectii netratate sau a unei afectiuni cronice precum diabetul sau HIV, afectiuni care compromit sistemul imunitar. Simptomele osteomielitei cronice pot varia, dar frecvent sunt prezente durerea, febra si inflamatia. Radiografiile evidentiaza modificari ale osului cum ar fi zone de distrugere osoasa, fragmente de os mort, os nou format in jurul zonei infectate si fistule.

Osteomielita post-traumatica - aceasta forma de osteomielita apare in urma unei fracturi deschise, a unei interventii chirurgicale sau a unei rani penetrante, factori ce permit patrunderea bacteriilor in os. Aceasta forma poate fi de doua tipuri la randul ei:

• Osteomielita hematogena - infectia ajunge la nivelul osului prin fluxul sangvin, de la un focar de infectie localizat in alta parte a corpului; de exemplu, o infectie a pielii sau o pneumonie.
• Osteomielita contigua – este declansata de o infectie extinsa de la tesuturile moi adiacente osului; de exemplu, o infectie la nivelul pielii sau muschilor.

Cat de frecventa este osteomielita?

Chiar daca osteomielita poate afecta orice persoana, pacientii cei mai afectati sunt copiii si persoanele varstnice; categorille cele mai predispuse la caderi/ accidentari. Nu exista predominanta de sex pentru osteomielita, iar la nivel european se aproximeaza o frecventa de 1-5 cazuri la 10.000 de persoane in cazul osteomielitei cronice

Ce cauze are osteomielita

Osteomielita poate aparea ca urmare a:

• Infectiilor bacterine - bacteriile pot ajunge la os prin intermediul mai multor cai:
• Hematogena - prin intermediul fluxului sangvin infectia localizata initial in alta zona a corpului, ajunge la os. Cel mai frecvent agent patogen ce determina osteomielita hematogena este Stafilococul auriu.
• Extinderea unei infectii invecinate - infectie a pielii sau a tesuturilor moi.
• Contaminarea directa a osului - prin fracturi deschise.
• Infectiilor fungice - Candida si Aspergillus sunt exemple de fungi ce sunt implicati in declansarea osteomielitei. Pacientii cu HIV, diabet sau care au medicatie imunosupresoare sunt mai predispuse la aceste infectii.

Factorii de risc pentru osteomielita sunt:

• Diabetul - pacientii cu diabet au risc crescut de a dezvolta osteomielita, mai ales in cazul infectiilor piciorului diabetic.
• Probleme de circulatie sanguina;
• Utilizarea de droguri intravenoase;
• Utilizarea de dispozitive medicale implantabile- protezele articulare, placile si suruburile, pot creste riscul de osteomielita prin introducerea de bacterii in organism;
• Varsta - copiii si persoanele varstnice sunt cei mai predispusi;
• Sistemul imunitar slabit;
• Predispozitia genetica - anumite sindroame ereditare sunt un factor de risc pentru a dezvolta osteomielita.

Ce simptome apar in osteomielita?

Simptomele osteomielitei variaza in functie de severitatea si de tipul infectiei:

• Simptome generale - durere persistenta, febra, frisoane, pierderea apetitului, greata si varsaturi, transpiratii nocturne;
• Simptome locale - inflamatie, roseata si caldura in zona din jurul osului afectat, umflare si sensibilitate crescuta la atingere sau la miscare, aparitia puroiului.

Diagnosticul de osteomielita

Osteomielita este diagnosticata prin evaluare clinica, efectuarea unor teste de laborator si a unor investigatii imagistice.

Evaluarea clinica consta in discutarea cu pacientul despre istoricul medical, evidentierea simptomelor si examinarea fizica a acestuia. Pe parcursul examinarii medicul va fi interesat de semne precum durerea, inflamatia sau roseata la nivelul osului afectat.

• Analizele de sange au rolul de a evalua raspunsul inflamator prin verificarea parametrilor VSH si proteina C- reactiva (CRP) sau pentru a identifica agentul patogen responsabil de infectie.
• Radiografiile - au scopul de a identifica modificarilor osoase asociate cu osteomielita: pierderea de densitate osoasa sau formarea de abcese osoase.
• RMN - metoda imagistica eficienta, prin care se poate depista infectia osoasa inca de la debut.
• Biopsie osoasa - se extrage o cantitate mica de tesut osos, care va fi examinata cu scopul determinarii agentului infectios cauzator.

Tratament osteomielita

Prescrierea tratamentului osteomielitei se face in functie de agentul patogen care a declansat afectiunea si in functie de gravitatea acesteia. Scopul tratamentului este de a inlatura focarul de infectie, substitutia defectului tisular si obtinerea remisiei, redobandirea stabilitatii osoase si obtinerea consolidarii osoase.

Tratament medicamentos:

Antibioterapie - in primele doua saptamani de la initierea tratamentului antibioticele vor fi administrate intravenos, urmand ca urmatoarele 4- 6 saptamani sa fie administrate pe cale orala.

Medicatie analgezica si antiinflamatoare - pentru controlul durerii si inflamatiei se pot recomanda analgezice si antiinflamatoare nesteroidiene.

Tratamentul chirurgical se va recomanda in cazurile severe de osteomielita care nu raspund la tratamentele conservatoare:

• debridare chirurgicala: pentru elminarea sursei infectiei se va indepartarea tesutului osos si a tesuturilor moi infectate sau necrotice.
• stabilizare osoasa: in cazurile de osteomielita in care are loc deformare osoasa se vor folosi placi, suruburi sau tije pentru stabilizarea osoasa.
• reconstructie osoasa: prin utilizarea de grefe osoase sau substituenti ososi.

Alte terapii

• terapie ocupationala: are rolul de a imbunatatti abilitatile de ingrijire personala si de adaptare la limitarile functionale.
• terapie fizica: ajuta la imbunatatirea fortei, coordonarii si echilibrului pacientilor care prezinta deficite motorii.
• terapie de reeducare posturala: este recomandata pacientilor care prezinta probleme de postura aparute ca urmare a osteomielitei.

Complicatiile osteomielitei

Osteomielita netratata poate avea complicatii precum:

• Necroza osoasa - fluxul vascular la nivelul osului este afectat, pana la oprirea completa a acestuia, ducand lamoartea tesutului osos; zonele de os necrozat trebuie eliminate printr-o interventie chirurgicala;
• Deformarea oaselor;
• Formarea carcinomului cu celule scuamoase - cand puroiul format la nivel osos este eliminat printr-o deschidere a pielii, aceasta devine predispusa la dezvoltarea carcinomului scuamocelular;
• Declansarea artritei septice - propagarea infectiei catre articulatia invecinata;
• Fracturarea osului afectat - osul afectat devine prezinta risc crescut de fracturare.

Prevenirea osteomielitei

Principala metoda de prevenire a osteomielitei este evitarea traumatismelor ce pot fi asociate cu focare de contaminare bacteriana de tipul: taieturi, fracturi, muscaturi de animale.

Daca are loc traumatismul se recomanda dezinfectarea imediata a zonei afectate si protejarea prin bandajare. Bandajele se vor schimba cat mai des.

Pentru a preveni osteomielita cronica pacientul trebuie sa respecte durata tratamentului recomandat pentru combaterea infectiei.

Pacientii cu diabet trebuie sa tina sub control glicemia, in vederea reducerii riscului de infectii ce ar putea duce la declansarea osteomielitei.

Pentru intarirea sistemului imunitar si prevenirea infectiilor este recomandata adoptarea unui stil de viata sanatos: dieta echilibrata, exercitii fizice zilnic si evitarea fumatului si consumului de alcool.