Data publicării: 9 ianuarie 2019
Ultima actualizare:
18 iunie 2021
Fractura este definita ca o discontinuitate in structura osului, completa sau partiala, produsa in urma unui traumatism ce poate fi de intensitate mare, producand fracturi pe oase sanatoase, sau de intensitate mica, ce actioneaza pe oase fragilizate anterior (prin osteoporoza, osteopenie, tumori osoase, osteite), caz in care se numeste fractura patologica.
Vindecarea oaselor, indiferent daca au fost fracturate sau taiate ca parte dintr-o interventie chirurgicala, se face prin formarea calusului ce urmeaza aceleasi etape:
Inflamatorie – incepe imediat dupa producerea fracturii si dureaza cateva zile. Odata cu ruperea osului se produc si rupturi ale vaselor de sange, cu formarea unui hematom local. Acesta este infiltrat cu tesut fibrovascular, ce realizeaza o matrice pentru formarea calusului si da osului o stabilitate initiala.
Faza reparatorie – incepe cand hematomul este inlocuit cu tesut fibros si cartilaj, asa numitul calus moale. Acesta va fi populat cu celule osoase, organizandu-se in calusul tare. Aceasta etapa poate avea o durata de pana la cateva saptamani. Calusul tare este mai slab comparativ cu tesutul osos, dar este capabil sa reziste fortelor externe, reprezentand stadiul de vindecare clinica.
Faza de remodelare osoasa– este cea mai lunga faza si avea o durata de la cateva saptamani pana la cativa ani. In aceasta etapa osul continua sa se intareasca, inlocuind treptat calusul, concomitent avand loc si o remodelare osoasa, astfel incat sa ajunga cat mai aproape de forma lui fiziologica.
Pentru a se vindeca corect, oasele trebuie pozitionate anatomic si imobilizate. In functie de tipul de fractura, vindecarea poate sa dureze pana la un an, timpul mediu de vindecare fiind de 6-8 saptamani. Vindecarea fracturilor la copii urmeaza aceleasi etape, dar cu o viteza mai mare.
Complicatiile unei fracturi netratate corespunzator includ:
vindecarea anormala
pierderea functiei
slabirea osului
formarea de cheaguri de sange in apropierea vaselor
infectie la locul de fractura
leziuni ale pielii, tesuturilor si muschilor in jurul fracturii
tumefierea articulatiilor adiacente prin acumularea de sange in articulatii
embolii grasoase – intalnite in fracturile oaselor lungi, cum este osul coapsei, femurul. Celule transportate pana in vasele plamanului, putand determina o detresa respiratorie ce, netratata, poate pune in pericol viata.
Modalitati de tratament al fracturilor – depind de locul si tipul fracturii
Imobilizarea in aparate gipsate traditionale sau in rasina – asigura imobilizarea si mentinerea pozitiei pe perioada vindecarii
Imobilizarea in orteze – asigura posibilitatea mentinerii unor miscari limitate in articulatiile adiacente. In functie de tipul de fractura, medicul poate decide utilizarea unei imobilizari traditionale in prima etapa de tratament si apoi utilizarea unei orteze pentru a permite mobilizarea rapida, sau poate recomanda numai utilizarea unei orteze pe toata perioada de tratament
Interventia chirurgicala – reducerea deschisa si fixarea cu placi si suruburi sau tije metalice, in fracturi complexe sau in fracturi ce nu se preteaza tratamentului prin imobilizare.
